Cum stă situația cu „antenele” din buzunarul nostru: telefoanele mobile? Conceptul pe baza căruia se stabilesc „normele de protecție” în telefonia mobilă este SAR – Specific Absorption Rate (Rata de Absorbție Specifică). Acesta măsoară temperatura a 1 cm3 de lichid fiziologic expus la microundele emise de către un telefon mobil.
Am putea spune că antenele GSM sunt un fel de pulsari artificiali, doar că stelele acelea emit odată la câteva secunde iar antenele de miliarde de ori pe secundă.
Principalul lucru pe care trebuie să-l reținem este cel din capitolul precedent: undele artificiale GSM / Wi-Fi sunt pulsate, iar undele naturale (lumina soarelui) sunt continue. 90% din problemă se află în această diferență. Detaliile de mai jos sunt pentru cei care doresc să înțeleagă 100%.
Reglementările oficiale vorbesc doar de diferența dintre radiațiile ionizante şi cele neionizante. Pe scurt, radiațiile ionizante au capacitatea de a excita electronii și de a-i deplasa pe orbita atomului, pe când radiațiile neionizante nu pot face acest lucru. Dar interzicerea folosirii telefonului mobil la bordul unui avion nu este din cauză că el „excită electronii” din bordul de control, ci pentru că interferează cu semnalele emise de acesta.
Nu vom pierde timpul cu ceea ce este deja explicat în manualul de fizică. Scopul acestui capitol este să aveți o idee practică despre aceste noțiuni.
Considerați undele electromagnetice naturale ca pe niște emisiuni radio preferate (teatru radiofonic, muzică clasică, poezie, etc.), iar celula ca pe un aparat radio care captează astfel de emisiuni.
Siteul protectie-electromagnetica.ro folosește cookies. Continuarea navigării pe acest site
reprezintă acceptul dumneavoastră. Aflați mai multe accesând POLITICA DE COOKIESAccept