06. SAR – un indice perimat
Cum stă situația cu „antenele” din buzunarul nostru: telefoanele mobile? Conceptul pe baza căruia se stabilesc „normele de protecție” în telefonia mobilă este SAR – Specific Absorption Rate (Rata de Absorbție Specifică). Acesta măsoară temperatura a 1 cm3 de lichid fiziologic expus la microundele emise de către un telefon mobil.
Metoda de verificare a SAR constă într-un manechin de plastic (numit fantomă), culcat la orizontală și umplut cu un ser fiziologic. Timp de 6 minute se pune telefonul în conversație și se măsoară cu ce temperatură a crescut lichidul respectiv. Dar 6 minute, 6 ore sau 6 luni, nici nu mai contează, căci un organism viu nu este doar o fantomă de plastic plină cu apă sărată. Detalii despre stabilirea SAR aici. Când ești comparat cu o fantomă, ești tratat ca o fantomă!
Dacă iarna nu-i ca vara, cu atât mai mult Viul nu-i ca mortul. La microunde poți încălzi un pește mort la fel de bine ca un pește viu, deci efectul termic al microundelor nu este specific Viului. Microundele sunt doar purtătoarele mesajului (frecvența purtătoare), așa cum un poștaș poartă o scrisoare (modulațiile în ELF). Modulațiile sunt «ecourile» semnalului principal.
Deci acest SAR este praf în ochi sau metoda de a îneca peștele.
La lansarea pe piață a telefoanelor mobile, in anii ’80, nimeni nu se sinchisea să realizeze studii de siguranță pentru utilizatori. Primele semnale de alarmă despre nocivitatea lor au început să apară în anii ’95 și apoi din 2005 s-a lăsat o liniște suspectă. Nu vom expune aici toate studiile pro și contra, ci vom da doar un exemplu de bun simț: închipuiți-vă un fir mic de apă, care curge pe o piatră. Chiar dacă apa va curge cu debit mare (radiații X) sau doar picătură cu picătură (telefonul mobil), piatra va fi găurită în ambele cazuri: este doar o chestiune de timp. Nu poți afirma doar după 6 minute sau 6 luni că picătura nu va găuri piatra !… Timpul tace și face.
La nivelul biologic al unui organism se întâmplă la fel: există mecanisme de compensare (nu adaptare) care vor colmata în măsura posibilului faliile mari, în detrimentul altor procese metabolice. Acest efort suplimentar și neprevăzut în „bugetul energetic” al organismului provoacă o lipsă de vitalitate permanentă, devitalizare care se transmite epigenetic copiilor și apoi se agravează odată cu înaintarea în vârstă.
Apropo de adaptare, multe persoane afirmă că ne vom adapta și la aceste radiații artificiale, căci organismul are capacitatea, etc.… Din păcate, această afirmație este o iluzie. Să fim bine înțeleși, organismul are o capacitate extraordinară de adaptare la variațiile ambientului natural: climă, hrană, apă, efort, etc; acolo da, se adaptează. Dar la factori de mediu artificiali precum pesticidele, metale grele, radiații pulsate, etc., organismul nu se adaptează, ci se degradează. Cine are iluzii de acest fel va încasa bumerangul SF-urilor transumaniste / androide.
O eroare asemănătoare se face atunci când se afirmă: „Eu am vorbit la telefon 20 de ani și nu am nimic”, sau „copilul meu are telefon de la 10 ani și n-are cancer”. Foarte bine, dar nu întinde coarda. S-ar putea să mai vorbești încă 20 de ani și apoi pe la 50 de ani să vorbești doar cu degetul mare, singurul pe care nu ai uitat cum îl cheamă.
Cât despre copiii care încep precoce utilizarea telefonului, efectele sunt mai grave, căci se înscriu și mai adânc în materialul lor genetic, transmis generațiilor viitoare. Din păcate, la nivel celular nu trebuie să aștepți 20 de ani ca să vezi efectele: sunt de ajuns 24 de ore:
Imaginea din stânga arată ADN-ul celulei din grupul de control (neexpus).
Imaginea din mijloc arată ADN-ul celulei supus la o doză de radiații ionizante X.
Imaginea din dreapta arată o deteriorare identică a ADN-ului, după expunerea timp de 24 de ore la radiațiile telefonului mobil la o rețea 3G, de 1,8 GHz. Putem vedea clar că distrugerea provocată de frecvențele unui telefon GSM în 24 ore este identică cu deteriorarea provocată de radiațiile nucleare!
Această linie celulară HL60, foarte sensibilă la diviziuni, a fost aleasă în studiul Reflex, pentru a demonstra cât de repede poate reacționa o mutație la undele pulsate neionizante.
De la partea teoretică până la cea practică și reală de pe teren este cale lungă. Dacă reușim să facem efortul să coborâm de pe soclul nostru de ființe mature și să ne înduioșăm și de minusculele ovare, fetuși și embrioni, bronzați 24/24 de telefonul din buzunar sau laptopul din brațe, vom vedea lucruri care ne vor trezi la realitate!
Nu visați la cloșca cu pui de aur, căci în preajma antenelor GSM găinile nu se mai ouă deloc:
Să nu accelerăm fără sens cu aceste tehnologii, că accelerăm direct în zid, iar copiii noștri sunt pe scaunul din față. Mai nou, am impresia că și zidul accelerează spre noi (5G!).
Cine uită greșelile trecutului, riscă să le repete.
Trackback from your site.