16. Autismul – factorul biochimic
„Autismul este o insultă adusă vieții”, afirma prestigiosul doctor francez Dominique Belpomme. Și această afirmație este exagerat de manierată! Există o omertă asupra faptului că testosteronul favorizează raportul de 5 băieți autiști la o fată autistă, iar cauza este limpede: anumite metale grele perturbă ciclul DHEA – Gluthation, transformându-l într-un ciclu DHEA – Testosteron.
Testosteron + mercur + neuroni = 100% neuroni afectați
Estrogen + mercur + neuroni = 5% neuroni afectați
Sunt necesare 3 minute pentru a înțelege acest aspect. Demonstrația în acest video.
Și, uite așa, băieții autiști capturați în acest ciclu infernal DHEA – Testosteron – Neuroni arși, ajung în virtutea instinctului de conservare să aibă anumite practici de stimulare de care nu vreau să scriu aici, de care părinților le e rușine să vorbească și terapeuților să gândească. Curg apoi tranchilizantele și sedativele până devin sărmanii copii niște legume.
Merită să mai repet o dată: Autismul este o insultă adusă vieții!
Într-o conferință recentă susținută de Dr. Luc Montagnier (Nobel medicină), ținută la Institutul internațional de Micro-imunoterapie, acesta afirma că un anume act medical se face fără o analiză prealabilă a stadiului imunitar al copiilor. Sper să fie o informație cu ecou în rândul pediatrilor.
În general, criticile actului vaccinal se datorează în parte dispariției vaccinurilor care foloseau fosfatul de calciu ca adjuvant și înlocuirea lor cu aluminiu și mercur, substanțe care asigură o perioadă de garanție mai lungă.
Semne de întrebare legate de acești adjuvanți există chiar printre experții farmaceutici. Dr. Nathalie Garçon, responsabila Centrului de adjuvanți vaccinali al Companiei GSK (GlaxoSmithKline), a afirmat despre aluminiul utilizat în vaccinuri următoarele:
„În realitate, singurul adjuvant autorizat pentru consumul uman (aluminiul*), este și cel mai empiric. Nimeni nu știe cum funcționează, nimeni nu știe bio-persistența sa. […] De fapt, cred că dacă ar trebui să fie introdus astăzi pe piață, acest produs nu ar fi acceptat!”
Extras din prezentarea privind evaluarea siguranței vaccinurilor, SUA, 2002 (p. 220).
Sunt chiar semnale că adjuvantul prezent în vaccin nu va face decât să protejeze ADN-ul virusului față de anticorpii existenți sau cei proveniți din laptele mamei, așa cum afirma, într-un studio, Prof. Sin Hang Lee, director al Milford Molecular Laboratory, Milford, USA.
Din câte se pare, înlocuirea fosfatului de calciu cu aceste metale ține de rentabilizarea costurilor de conservare a vaccinurilor, nu de sănătatea celor vaccinați.
Dacă aceste aspecte sunt deja dezbătute, există un alt aspect paradoxal al vaccinării: „Vaccinarea este o metodă de imunizare activă, profilactică, împotriva unor boli, prin inocularea unui vaccin”. În cazul adulților înțeleg, dar cum poți influența stimularea virală a unui sistem imunitar … inexistent. Dacă vaccinarea are rolul de a indica sistemului imunitar care îi sunt agresorii, asta e ușor de înțeles, doar că ar trebui să îi furnizeze un portret robot (un vaccin homeopat?), nu unul introdus direct în sânge, ocolind tocmai sistemul pe care ar trebui să-l stimuleze. De ce?
Virușii nu zboară prin aer cu seringa, ci ne contaminează, în general, prin sistemul respiratoriu sau cel digestiv. De ce nu se face atunci un spray vaccinal care să imite modul natural în care suntem expuși? Acest concept prezintă o serioasă falie imunologică în cazul copiilor de 0-1 anișori, căci nou-născutul, lipsit de propriul sistem imunitar, va accepta pe viitor tot ceea ce îi este introdus în sânge între 0 și 1 an (în medie). Dovada este detaliată bine-mersi într-un curs clasic de biologie:
– „Starea de toleranță poate fi indusă natural sau experimental.”
– „În 1938, Traub a indus toleranța specifică prin inocularea șoarecilor in utero, cu virusul coriomeningitei limfocitare (LCMV).”
– „De asemenea, în 1953, Billingham, Brent și Medawar au descoperit faptul că maturarea limfocitelor are o fază inițială în cursul căreia contactul cu antigenul nu declanșează o reacție imunitară, adică limfocitele devin tolerante față de antigenul respectiv.”
– „Starea de toleranță se induce experimental, la șoarecii nou-născuți, față de toate tipurile de antigene.”(inclusiv cele… vaccinale?!)
– „Revelatoare, în acest sens, sunt stările de toleranță induse la animalele nou-născute, față de celulele provenite de la organisme genetic diferite. Animalele injectate la naștere cu celule alogenice, la vârsta adultă vor accepta grefele tisulare de la organismele donoare de celule.”
De ce în cazul noilor născuți umani lucrurile ar sta altfel?
În mod logic, din aceste studii „in vivo” reiese că toate elementele naturale, molecule, proteine, etc, cu care pruncul ia contact în primele săptămâni de viată vor fi acceptate pe viitor. În acest caz se pune întrebarea: cum poți stimula o imunitate inexistentă? Dacă ar fi fost necesară o astfel de „stimulare”, laptele mamei ar fi conținut cu siguranță fragmente de virus inactive, acumulate de organismul mamei, dar laptele conține anticorpi, nu viruși.
Din acest punct de vedere, vaccinarea noi-născuților este un non-sens. Acel virus „inactivat” introdus prin vaccin în sângele copilului în primele luni de viață va fi acceptat de sistemul imunitar pe viitor, mai ales în cazul copiilor nealăptați la sân pe perioada actului vaccinal, asa cum se arată în acest curs clasic de biologie.
În mod natural, virușii prezenți în natură nu pătrund direct în sânge, ci trebuie să depășească câteva bariere: epidermice, mucozale, interferoni, etc. Logic ar fi ca această „imunizare” să se facă la fel, prin utilizarea unui spray sau unguent, nu să introducă virusul prin spatele liniilor de front, direct în sânge…
În plus, experți, precum Dr. Jean-François Saluzzo, ne atenționează că există posibilitatea ca în fluxul de producție, acești viruși să nu fie corect atenuați. Iar Dr. Jean-François Saluzzo nu este infirmier la infirmeria din Cucuieti, ci a îndeplinit funcțiile de director de Producție a vaccinurilor virale la Sanofi Pasteur (liderul mondial al vaccinurilor), șef de proiect Cercetare & Dezvoltare pentru vaccinurile Ant-Sida si anti-SARS (gripa aviara) si consultant pentru OMS. Nu-i de glumă…
O adevărată imunizare activa profilactica
Alternative exista, si cea mai geniala este cea propusa de doctorul francez: Andres Gernez.
Acesta a propus o modalitate pozitiva de utilizare a acestei perioade de toleranta imunitara a noului născut, o metoda care permite dobândirea pe viață a unei imunității naturale: TSU (Transfuzie Sanguina Universala).
Se amesteca toate grupele sanguine si se incorporează intr-un spray cu care se va „parfuma” de la distanta peste pătuțul nou-născut. De asemenea, se poate utiliza si un amestec de diverse polenuri si amestec de spori de plante de la plafar, pentru ca toti copiii născuți in orașe sa nu mai dezvolte nici o alergie pe viitor la aceste molecule.
Pare o metoda extravaganta pentru civilizația noastră „științifică”, dar aceasta este adevărata profilaxie: adaptarea la timp a organismului copiilor la mediul ambiant.
Vaccinarea ar putea fi practicata la fel, caci in acest caz ea ar putea fi echilibrata de anticorpii din laptele matern. In natura, virușii nu zboară cu injecția in mana, ci iau contact cu organismul din exterior.
Metoda aceasta geniala a Dr. Gernez a fost aplicata in Canada la „Hospital for Sick Children de Toronto”. La acel spital au fost realizate 10 grefe de inima in martie 2001 pe copii cu vârste intre 0 si 14 luni (o medie de 2 luni), cu grupe sanguine diferite si fără nici o medicamentație. Rezultatele au fost extraordinare: grefa de organe a fost acceptata fără probleme, iar 8 din cei zece copiii au supraviețuit si sunt bine sănătoși si astăzi. Cele doua decese s-au datorat altor afecțiuni cu care s-au născut si a dificultății actului chirurgical.
Semnale minore de respingere au fost detectate doar intr-unul din cazuri, din cauze multifactoriale. Datorita aplicării acestui protocol, Spitalul din Toronto a scăzut rata mortalității in operațiile de transplant de la 57 la 7%, așa cum reiese din acest studiu publicat in revista New England Journal of Medicine.
De mare folos: The generative grammar of the immune system, Nobel lecture, 8 December 1984, by NIELS K. JERNE
Nu știu de unde exista aceasta concepție ca modalitatea de aplicare a unui act medical nu poate fi eronata pentru ca are 100 de ani vechime?! Suna asemănător cu „Too big to fail” din sistemul bancar. Daca sus, în forurile decizionale oficiale, sunt nori care împiedica vizibilitatea, măcar noi sa rămânem cu picioarele pe pământ, căci este vorba de sănătatea copiilor noștri. Sa dezbatem, si oricare ar fi rezultatul dialogului, sa nu impunem cu forța concluziile noastre altora.
Fiecare sa decidă pentru sănătatea sa si a familiei sale, iar cei care se considera apți sa legifereze politici de sănătate, sa-si asume responsabilitatea.
Posibile metode preventive față de autism:
Îndepărtarea surselor electromagnetice de lângă categoriile sensibile: femei însărcinate, noi-născuți și copii.
Aplicarea tratamentelor antibiotice și vaccinale doar după un examen aprofundat al imunitatii copilului.
Sunt cercetări care arată și o implicare a unor molecule precum glutenul și cazeina, glutamatul și aspartamul, care în conjunctura unor inflamații intestinale pătrund în sânge și apoi în creier, perturbând semnalizarea neuronală.
Supravegherea nivelului testosteronului, al dietei fără gluten și cazeină care provoacă inflamațiile intestinale, poate aduce ameliorări semnificative.
Soluții există. Mai trebuie bunăvoință și receptivitate la dialog.
Trackback from your site.