14. Ca-n ceru-nsângerat
Dacă vrei să faci pe cineva să nu înțeleagă nimic despre un lucru simplu, descrie-i cu lux de amănunte detaliile sale cele mai mărunte. Acest lucru se întâmplă astăzi în cancerologie, unde s-a ajuns să se știe tot despre nimica toată. Se știe tot, dar de 50 de ani se aplică tot chimio și radio, terapii care se pare că au o rată de succes foarte redusă la 5 ani după aplicare.
Dar ca să evidențiez legătura dintre cancer și Electrosmog trebuie să lămurim ce este cancerul. Vom face o descriere sumară a acestei afecțiuni, raportându-ne la lucrările genialului Dr. Andrés Gernez, cel care a fost distins în 1979 cu premiul Hans Adalbert Schweigart pentru „teoria unificată a cancerului“. Juriul care a acordat acest premiu era condus de Linus Pauling și era format din 40 posesori ai Premiului Nobel.
Protocolul Dr. Andrés Gernez de prevenție a cancerului a fost validat de INSERM-ul francez în 1971 cu un succes de 93%. Teoria sa despre inhibarea hormonului GH ca soluție ideală de prevenție a bolilor degenerative a fost validată in vitro cât și in vivo, la scară reală. Câteva din conferințele sale video traduse în română găsiți aici: 1, 2, 3.
Rezumat:
Din momentul fecundării ovulului, viitoarea ființă umană are la dispoziție în medie 70 de replicări celulare (celule stem). De la ovulul fecundat până la naștere folosim 50 și ne mai rămân 20 pentru restul vieții. Diviziunea celulelor stem se face la semnalul apoptozei (sinuciderii „naturale”) celulelor uzate, într-un ritm prestabilit, care va permite să trăiți o vârstă teoretică maximă de 140 de ani. De ce 140? Durata de viață a celulelor variază de la 5 zile (intestin) la 15 ani (mușchi, oase). Durata medie de viață a celulelor este de 7 ani, iar 7 ani x 20 de diviziuni ale celulelor stem (de care mai dispunem după ce ieșim din maternitate), face 140 de ani. Datorită nașterii și viețuirii într-un mediu poluat (vezi epigenetica), celulele stem sunt suprasolicitate și pe la 70 ani trecem pe loc repaus. Pierdere 50%.
Dar până să ajungem la bătrânețe, în fiecare secundă se produc 50.000.000 de diviziuni celulare, din care 1%, adică 500.000, prezintă anomalii minore sau majore de replicare (celule displazice). În funcție de terenul biologic al organismului, aceste 1% mitoze cu anomalii reprezintă o marjă de eroare inerentă oricărui proces biologic, așa cum din milioane de spermatozoizi doar unul ajunge la ovul. Așadar, carcinogeneza (formarea micronucleelor canceroase) este un proces natural, iar cancerogeneza (apariția stadiului de tumoare) este unul excepțional, datorat deteriorării terenului biologic. Din acest motiv ar trebui investite 99% din resurse pentru prevenirea apariției cancerului și doar 1% pentru terapie, iar în câțiva ani s-ar reduce cu 99% rata acestei afecțiuni.
Ca o analogie, dacă cancerul de sân ar fi „major” la 18 de ani, în momentul în care devine detectabil la radiografie… el are deja 16 ani. Un copil lăsat de capul lui până la 16 ani… nu-l mai educi! Rezultă că mamografiile și alte diagnostice precoce sunt tardive. Fiziologic, de la prima diviziune a celulei canceroase până la primul nodulul palpabil, trec 8 ani și 3 luni. Atunci tumoarea are 1 g, un volum de 1 cm3 și 1.000.000.000 (un miliard) de celule canceroase care se divid exponențial: 1-2-4-8 miliarde etc… Și forma sa tumorală nu este decât vârful icebergului, căci întregul organism și-a modificat metabolismul pentru susținerea acestui „rău necesar”.
Concluzie:
În oricare dintre formele sale de exprimare, cancerul apare pentru că are „undă verde” primită de la calculatorul central (creierul), atunci când are loc o pierdere celulară galopantă la nivelul unui anumit organ sau funcție (cofactori biochimici / electromagnetici / psihici), pierdere pentru care rezerva naturală de celule stem este insuficientă sau debordată temporal. Ca dovadă, tumoarea chiar preia o vreme funcția organului parazitat (cancerul de colon produce serotonina), după care însă se înmulțește.
Este ca și cum ați avea un cont în bancă cu o sumă bine împărțită lunar pentru mesele copiilor (celulele). Dacă ați cheltuit banii (celulele stem) în avans pe delicatesuri, vă treziți că ați rămas pe luna viitoare doar cu 2-3 bancnote și fără mâncare la copii. În această situație, unele organisme aleg să treacă la regim (post negru), în speranța să treacă luna, altele duplică banii rămași la imprimantă ca să obțină alte bancnote (false)… Așa apare cancerul.
Cancer & Electrosmog
La acest capitol voi aborda doar un tip de cancer, unde incidența poluării electromagnetice (curentul alternativ) este mai puțin înțeleasă: Leucemia. În leucemie, măduva osoasă începe să producă prea multe leucocite (celule care luptă cu infecțiile), care vor sufoca repede numeric colegele lor: hematiile (oxigenare) și trombocitele (oprirea sângerărilor). După cum am văzut mai sus, asta se întâmplă din cauză că leucocitele constată o agresiune permanentă fără să poată detecta cine o provoacă. Nu le rămâne decât să se multiplice la egalitate cu acel inamic… pe care nu-l văd. Simplist dar realist.
Câteva noțiuni de electricitate necesare:
Curentul alternativ este un curent electric al cărui sens se schimbă periodic, spre deosebire de curentul continuu, al cărui sens este unidirecțional.
În natură există doar curent continuu care:
– are o polaritate negativă sub picioarele noastre (rece)
– are o polaritate pozitivă deasupra capului (cald)
În cazul curentului alternativ 220 V / 50 Hz, pe care-l utilizăm astăzi, polaritatea sarcinilor – și + se schimbă de 50 de ori pe secundă. Și bizar este faptul că a fost aleasă o tensiune echivalentă cu diferența naturală de potențial dintre capul și picioarele unei persoane de 1.80, anume 230 V. Să ne imaginăm o cataplasmă cu gheață la picioare și o alta cu sare fierbinte pe cap, pe care le schimbăm între ele de 50 de ori pe secundă: acesta este efectul biologic al curentului alternativ.
Curentul continuu, cel din natură, nu interferează negativ cu procesele bioelectrice ale organismului. Comparativ, oamenii scapă mult mai puțin vătămați dacă sunt fulgerați (o tensiune medie de 15 milioane de Volți în curent continuu) decât la atingerea unui fir de înaltă tensiune (15.000 V, frecvența 50 Hz). O tensiune de 1000 ori mai mare, cu consecințe de 1000 de ori mai lejere!
După un contact cu 15 milioane V în curent continuu: Fulgerat, se ridică și pleacă! Alții sunt fulgerați de șapte ori și tot scapă (dar nu scapă de fulgerul dragostei…).
Însă, în câteva secunde de contact cu 15.000 V în curent alternativ, ești carbonizat.
Unul dintre motivele acestui surplus de nocivitate este următorul: curentul continuu din natură te traversează ca o săgeată fină care își continuă traseul, iar curentul alternativ este ca o săgeată care se învârte de 50 ori pe secundă în corp, ca un bumerang. Celulele intră la o tocătoare electromagnetică precum păsările care intră la elicele avioanelor.
Al doilea motiv este că acești curenți naturali care ne traversează au un sens: de la o sarcină negativă (-) sub tălpi la o sarcină pozitivă (+) în atmosferă. În combinație cu molecula de apă dipolară, acesta este motivul pentru care copacii și plantele cresc în sus. Este și metoda de dezumidificare în marile muzee.
Teribil de simplu, comparativ cu explicațiile care de care mai întortocheate. Puneți o baterie de 9 V cu minusul pe vârful plantei și cu plusul la rădăcină: se usucă în 24 de ore. Invers, o stimulați.
La fel și cu leucemia: lângă stâlpii de tensiune în loc să avem + deasupra capului și – sub tălpi, avem o rotație de +/-/+/- de 50 de ori pe secundă între cap și tălpi. Cum să nu se zăpăcească sistemul imunitar?
În avântul său tehnologic, omul imită natura, dar o imită prost: tot ceea ce „inventează” el pentru „confort” se întoarce împotriva lui.
Electrosmogul nu ține cont de teorie
Semnalele de alarmă în domeniu sunt delicate. Profesorul Gerald Draper de la Universitatea Oxford, a constatat într-un studiu o creștere cu 70% a riscului de leucemie la copiii născuți la mai puțin de 200 de metri distanță de o linie de înaltă tensiune și cu 20% mai mare în cazul copiilor născuți la o distanță între 200 și 600 de metri. A adăugat însă prudent la sfârșitul studiului că „nu se poate stabili însă o legătură de tipul cauză-efect”. Îl înțeleg. Deci constatăm că există, dar întrucât nu înțelegem de ce, ignorăm că există. Întrucât celula se comportă la fel chiar dacă purtătorul ei „ignoră că efectele există”, consecințele pentru cei prea încrezători în normele oficiale este fără drept de apel:
“N-am știut la ce mă expun. Dar, îmbolnăvindu-mă de cancer, am început să-mi pun întrebări”.
Această declarație aparține profesorului Adrian Marincu de la Politehnica din Timișoara, autorul studiului Câmpul Electric și Magnetic în vecinătatea unei linii electrice de înaltă tensiune și posibilele efecte asupra sistemelor biologice. El a înțeles decalajul dintre cifrele pe foaie și sensibilitatea electromagnetică a Viului abia când s-a îmbolnăvit de cancer. Pardon, de cancere:
„A fost diagnosticat, în 1998, cu tumoare pe creier. În același timp, lobul superior al plămânului drept i-a fost afectat de cancer. După un tratament dur, care a inclus intervenții chirurgicale, chimioterapie și iradieri, i-a fost depistată o tumoare la mandibulă și, după doar câteva luni, una la ganglionul cervical. În prezent, suferă de cardiopatie ischemică și angină pectorală. Profesorul Marincu bănuiește că îmbolnăvirile grave și repetate ar putea fi urmarea celor trei ani pe care i-a petrecut la standul de probe pentru mașini electrice al Uzinei Constructoare de Mașini Reșița.”
Întrebarea mea este următoarea: dacă specialiștii care fac normele afirmă „n-am știut la ce mă expun”, oamenii de rând pe cine se vor baza să-i protejeze?
Mai nou, problema se mută de pe stâlp direct în casele noastre. Noile contoare inteligente sunt ultima găselniță pentru garantarea confortului ideal pentru Homo Urbanus, dar se pare că iar n-au nimerit-o. Oricum, am intrat de mult în faza „ori la bal, ori la spital”. Recomand un articol și un documentar pe acest subiect, pentru edificarea dvs.
Dacă cineva consideră că văd doar partea întunecată a lunii, să dea click aici. De 1 milion de ori e mai ușor să fii prudent, decât să te afli în situația respectivă. Nu spune nimeni să stai cu lampa cu gaz în casă, dar măcar să respectăm precauții minime: peste 100 m distanță între case și stâlpii de înaltă tensiune, nu la 30 m ca în România, mai ales dacă ai copii mici. Fără contoare inteligente și ar fi de dorit să avem antene GSM mai mici și mai atent poziționate, până la vremuri mai bune.
Sperăm să iasă la suprafață cândva și acele tehnologii free-energy care putrezesc prin sertarele unor zgârie-nori…
În încheiere am ales un exemplu cu happy-end din viața unei familii încercate de leucemie: Les mauvaise ondes, de la min. 30.20.
Trackback from your site.