15. Autismul
Oficial, se declară că autismul este o tulburare de dezvoltare, una dintre cele mai severe tulburări neuro-psihiatrice ale copilăriei. Există un întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor autiste. De ce apare autismul? Părinții copiilor afectați încearcă să afle: se organizează în asociații, se informează, se zbat să-și recupereze copiii.
În general, atât părinții cât și terapeuții (medici, psihologi, nutriționiști) ignoră factorul poluării electromagnetice în declanșarea autismului și se axează doar pe aspectul psihosomatic sau nutrițional.
Această conferință le este destinată: „Efectele câmpurilor electromagnetice asupra fetusului”, susținută de dr. Ernesto Brugio la Bruxelles, în 18 Mai 2015. Extras din conferință:
„Primele nouă luni sunt cele mai importante din viaţa noastră. Nu trebuie să uităm niciodată acest lucru. Consider că fetusul îşi defineşte programul fetal, programul său epigenetic, care determină modul său de reacţie în raport cu mediul, în prima sa lună de viaţă. Perturbarea programului fetal poate avea deci o mulţime de consecinţe. Trebuie să considerăm că embrionul şi fetusul sunt organisme destul de diferite faţă de un copil sau un adult, fetusul fiind format dintr-o mulţime de celule diferenţiate, iar mediul, ceea ce înseamnă poluanţi şi câmpuri electromagnetice, poate interfera cu aceste celule diferenţiate în moduri cu totul neaşteptate.
Explozia actuala a bolilor în lume, obezitatea şi diabetul, autismul şi Alzheimerul, chiar şi bolile neuropsihiatrice, alergiile, intoleranţa la gluten, boala celiacă fără intoleranţă la gluten, cancerul, pot fi consecinţa unui răspuns la un mediu ce se modifică prea repede, astfel încât fetusul nu poate reacţiona într-un mod corect, pot fi consecinţa factorilor ce influenţează programul fetal.”
Cum este deci posibil să stai cu telefonul în buzunar sau cu laptopul în brațe când ești însărcinată, dacă aceste aparate emit o radiație recunoscută ca „posibil cancerigenă”?! Așa se umple țara de „școlile speciale”. Acei copii cu deficiențe cognitive aveau toate șansele să se nască și să crească, să ne fericească… dacă nu interferau în metabolismul lor toxinele și alți „țânțari” electromagnetici.
Mamele ignoră că la doar 32 de zile embrionul uman are deja structurată configurația viitorului organism, cam pe când ele abia își fac testul de sarcină. În aceste 30 de zile, ele stau cu laptopul în brațe, fără nici o grijă. Nu mai zic că majoritatea – din lipsă de informație – stau și după. În cazul în care este un embrion feminin, acesta conține deja în ovarele sale materialul genetic al viitorilor nepoți, nepoți care s-ar putea să sufere de malformații genetice, și nu din cauza mamei (care poate a fost precaută), ci din cauza imprudenței bunicii, cu 20-30 de ani în urmă. Astfel se pun în pericol două generații dintr-un foc…
România vine tare din spate și nu putem spune că nu am fost avertizați…
Consecinţele poluării chimice (MCS) și electromagnetice (EHS) asupra autismului sunt interdependente și abia după eliminarea acestora poate începe cu succes terapia psihologică.
Terapia autismului este precum o barcă care are două vâsle (MCS și EHS) și o cârmă (psihologul):
▪ tragi doar cu o vâslă – te învârți în loc;
▪ tragi cu amândouă – avansezi, iar psihologul este acolo ca să sincronizeze mișcările vâslelor.
Din graficul de mai jos rezultă că între poluarea electromagnetică și autism există o corelație evidentă:
- 1980: ~4 copii autiști din 10.000 → 1 din ~2500 copii avea autism.
În 1979-1981 apare prima generaţie de sisteme de comunicații mobile celulare analogice (vezi pag. 6). - 1990: 10 copii autiști din 10.000 → 1 din 1000 copii avea autism.
Din 1990 apar primele telefoane mobile de buzunar accesibile tuturor (vezi pag. 7). - 1995: ~20 copii autiști din 10.000 → 1 din ~500 copii avea autism.
Din 1994-1995 se trece de la comunicații mobile analogice la comunicaţii mobile digitale (vezi pag. 11, Fig. 2). - 2000: 30 copii autiști din 10.000 → 1 din ~333 copii avea autism.
Se introduce serviciul de transmitere de date (mesaje text, apoi mesaje multimedia) (vezi pag. 12). - 2005: 50 copii autiști din 10.000 → 1 din 200 copii avea autism.
Se introduc pe piață routerele Wi-Fi. - 2010: 90 copii autiști din 10.000 → 1 din ~111 copii avea autism.
Spirala tragică continuă: în 2016 s-a ajuns la recordul: 1 din 38 copii este autist în Coreea de Sud (țara „Samsung”), acolo unde surfing-ul online pe smartphone este sport național. Lăsând la o parte autismul, ce spor mai au la învățat acei copii cu Wi-Fi pe cap?
Routerele Wi-Fi au început să intre pe piața din occident în 2005. Țin minte ce încântați erau parizienii că aveau conexiune peste tot, căci exista posibilitatea să te conectezi la oricare router din Paris cu o parolă de hot-spot. În scurt timp, copiii născuți începând cu anii 2005 în acest mediu au resimțit „binefacerile” Wi-Fi-ului. Priviți în graficul de mai jos cum explodează după 2005 autismul în Europa de Vest și America de Nord!
Pentru neofiți putem da un exemplu mai accesibil: se știe că gândacii de bucătărie sunt rezistenți chiar la un război nuclear, căci au fost găsiți vii la 300 m de explozia bombei de la Hiroshima. Motivul? Multiplicarea mai lentă a celulelor. Ce spuneam adineauri: Adulți = multiplicare celulară lentă = perturbări latente. Ei bine, gândacii de bucătărie au cam dispărut din marile orașe (confirm personal) și mai în glumă, mai în serios, cei de la televiziunea franceză ne recomandă Wi-Fi-ul ca insecticid (vezi la min. 2). Explicația este simplă: gândacii rezistă fizic la radiații nucleare ca adulți, dar ouăle depuse de ei nu rezistă la radiații neionizante (Wi-Fi/ GSM), căci sunt expuse în perioada lor embrionară, cea mai fragilă, unde celulele se divid cu „100 Km/s”.
De aici rezultă autism, cancer infantil, etc. Deja spermatozoidul pleacă „șifonat” la drum, de la tata cu calculatorul în brațe și ajunge la ovulele mamei, și ele „bronzate” de telefonul din buzunar. O altă îngrijorare justificată este hipertermia scrotală (temperatura ridicată a testiculelor), care devine permanentă când stai cu un laptop conectat la Wi-Fi pe genunchi, ore în șir.
Nu există o tragedie mai mare pentru o familie decât să-și vadă copilul suferind și neputându-și exprima verbal afecțiunea. Nu există o tragedie mai mare pentru o familie decât să-și vadă copilul marginalizat față de majoritatea celorlalți copii normali (care riscă să devină în curând o minoritate). Tratamentele sunt costisitoare, de durată și dificile.
Continuarea în articolul următor…Trackback from your site.