12. Consecințele Electrosmogului asupra sănătății
Că sănătatea este cel mai prețios lucru, toată lumea este de acord… atunci când o pierde. La ora actuală, noi nu ne mai dăm seama la ce nivel de degenerare biologică am ajuns, din cauză că suntem toți la fel de degenerați. Uitați-vă la băștinașii din tările lumii „a treia”, ce dantură impecabilă au și să ne amintim că sclavii și caii se vindeau la târg după robustețea dinților. Dantura unui om este diagnosticul perfect al vitalității sale.
Dantura este singura parte a scheletului vizibilă și martora robusteții acestui organism. Dar după două generații de alimentație de supermarket, cu bomboane și pișcoturi la desert, cum arată dinții noștri astăzi? De aceea au devenit dinții piesă de rezistență în orice reclamă: că e vorba de șosete sau pastă de dinți, toți rânjesc cu o dantură impecabilă. Aceasta este automat percepută în subconștientul maselor ca ceva de invidiat. De ce? Pentru că noi, plebea, stăm cu gura închisă să nu se vadă sincopele (în cazul în care n-am renunțat 3 ani la vacanțe pentru câteva implanturi). Dacă am fi avut toți o dantură sănătoasă, nu mai zâmbea nimeni în reclame, căci nu reprezintă interes să arăți ceea ce toată lumea are! Firesc că, după bănci și farmacii, cabinetele stomatologice sunt cele mai numeroase. Trei repere sunt diagnosticul perfect al „stării națiunii”: bolnavi, fără bani și fără dinți!
Alimentația, apa și aerul poluat, stress-ul de toate felurile (sonor, vizual, electromagnetic) nu sunt luate în considerare nici de responsabilii oficiali și nici de medici în general, căci nici unii, nici alții nu reușesc să se pună la zi cu realitatea de pe teren și se ascund în spatele schemelor prestabilite de diagnosticare și medicație. Eliminarea toxinelor, hidratarea și nutriția corectă ar trebui să fie prioritare într-o politică reală de sănătate publică, și abia apoi alte injecții și hapuri chimice.
Aceste probe ale degenerării noastre biologice sunt strigătoare la cer, și totuși „perversa obișnuință” le acomodează în subconștient ca pe o stare firească. Cui să mai vorbești atunci de lucruri invizibile (radiații GSM / Wi-Fi), când nici măcar nu suntem atenți la ce ducem la gură? Cui, nu știu… dar știu că trebuie.
Consecințele reale ale Electrosmogului depășesc nu doar capacitatea noastră de înțelegere, ci și capacitatea noastră de imaginație. Și cel mai dureros lucru este că suntem la răscrucea acestei auto-demolări controlate. Până acum câțiva ani, telefoanele nu interesau decât pe adulți, căci aveai un ecran mic, niște butoane și internet cu picătura pentru consultarea email-urilor. Astăzi, a devenit o nebunie, toți pruncii vor telefoane, căci telefoanele cu ecranul cât palma, rețelele 4G și invazia Wi-Fi-ului au transformat telefonul și tableta în tată și mamă, pat și mâncare, carte și prieten… Asta ne va costa scump și nici măcar n-o să avem cu ce plăti. Cu sufletul, poate…
Electrosmogul – Calul troian
Calul troian l-a ajutat pe Ulise să-și introducă soldații într-o cetate inamică, care și-a deschis singură porțile. Suntem în aceeași situație: miile de substanțe toxice din aer, apă și alimentație pătrund astăzi în cetatea noastră (creierul) datorită faptului că el își deschide singur porțile (bariera hemato-encefalică), păcălit de anumite modulațiile ELF ale telefonului mobil.
Și avertismentele nu se limitează la interviuri TV.
În 2004, Asociația ARTAC prezidată de Prof. Dr. Dominique Belpomme a lansat, la Conferința Internațională Appel de Paris, o Declarație internațională privind pericolul poluării chimice asupra sănătății, care cuprinde:
- Articolul 1: Creșterea progresivă a numeroaselor boli actuale este rezultatul deteriorării mediului.
- Articolul 2: Poluarea chimică reprezintă o amenințare serioasă pentru copii și pentru supraviețuirea umanității.
- Articolul 3: Sănătatea noastră, a copiilor noștri și generațiilor viitoare este în pericol, întreaga specie umană este în pericol.
Lista semnatarilor (printre care câteva Premii Nobel în medicină) este consultabilă în Declarație la pagina 6.
Asta era în 2004. Între timp, sute de alte studii, cumulate în cele două rapoarte Bioinitiative din 2007 și 2012, au făcut ca Electrosmogul să fie introdus și el pe lista neagră.
Pe data de 18 Mai 2015, la Academia Royale de Médecine din Bruxelles a avut loc Congresul internaţional „Appel de Paris”, ediţia a V-a, cu tema Intoleranța idiopatică ambientală: rolul câmpurilor electromagnetice şi al produselor chimice. Evenimentul a reunit peste 180 de medici, cercetători, juriști, jurnaliști, fiind probabil cel mai important eveniment științific organizat vreodată pe acest subiect. Declarația finală a acestei conferințe a concluzionat fără echivoc că suntem în ceasul al 13-lea.
Prof. Dr. Dominique Belpomme a declarat de curând la televiziunea franceză: Poluarea electromagnetică ambientală cauzează Alzheimer, Autism și Cancer.
Este elocvent acest fragment dintr-un interviu cu doi mari specialiști în domeniul poluării chimice: Corinne Gouget (poluarea alimentației) și Marc Henry (biofizică): Moartea subita a sportivului.
Dacă ar fi să comparăm organismul uman cu o mașină de lux, am putea spune că până în sec. 20, componentele mașinii se deteriorau rapid datorită penuriei de combustibil (hrană) și ulei (apă potabilă), ceea ce provoca griparea motorului (scorbut, tuberculoză, holeră) și ruginirea sașiului: anemie, malnutriție, etc. În sec. 21, mașina se defectează datorită erorilor din computerul de bord (creier): Cancer, Alzheimer, Parkinson, AVC etc. Ori, acest tsunami de frecvențe artificiale GSM / DECT / Wi-Fi / AC / DC etc. în care ne scăldăm la ora actuală a devenit un prim-factor de blocare a acestui „computer de bord”, prin perturbarea căilor sale de comunicare, cât și prin permeabilizarea barierei hematoencefalice.
Ca să înțeleagă oricine acest fenomen, am să-l compar cu construcția unei case. O celulă are 9 luni la dispoziție să devină un organism uman, ori pentru asta toate cărămizile trebuie așezate la locul lor, cu rostul lor și la timpul lor. Ca să dărâmi o casă, este mult mai ușor: în câteva zile o faci zob. Dar aceleași celule și bacterii care se ocupă de construit se ocupă și de dărâmat casa noastră biologică…
Și, acum, atenție: de ani buni încoace, aceleași bacterii din flora noastră intestinală, care ne-au construit casa de la 0 la X ani, nu mai reușesc să ne-o demoleze când trecem pe loc repaus! Morții nu mai putrezesc de la atâtea chimicale și molecule iradiate pe care le avem în organism. Ori, dacă nu mai reușesc în 7 ani nici măcar să ne descompună, vă dați seama ce tsunami de molecule chimice forțează zi de zi la frontiera creierului – bariera hemato-encefalică?! Ceva de genul valului de imigranți actual care taie gardurile de sârmă ale Europei…
Consecințele sunt vizibile cu ochiul liber, doar dacă nu vrei, nu le vezi… Vom încerca să le scoatem în evidență în capitolele ce urmează.
Trackback from your site.